Federico Garcia-Lorca - Prima şi ultima meditaţie
Vremea
are culoarea nopţii.
A unei nopţi liniştite.
Peste lunile uriaşe,
Eternitatea
e fixată pe douăsprezece.
Vremea a adormit
pentru totdeauna
în turnul său.
Ne înşală
toate ceasurile.
Vremea, de acum,
are orizonturi.
Etichete:
- POEZIE,
Federico Garcia LORCA
Federico Garcia-Lorca - A murit în zori
Noapte cu patru luni
şi un singur copac,
cu o singură umbră
şi o singură pasăre.
Caut în carnea mea
urmele buzelor tale.
Izvorul sărută vântul
fără să-l atingă.
Port acel NU ce mi-ai dat,
în podul palmei,
ca o lămâie de ceară aproape albă.
Noapte cu patru luni
şi un singur copac.
În vârful unui ac
stă dragostea mea, rotindu-se.
Etichete:
- POEZIE,
Federico Garcia LORCA
Abonați-vă la:
Postări (Atom)